Populatie
In ceea ce priveste evolutia demografica, statisticile, fie mai bogate, fie mai modeste, nu remarca modificari spectaculoase, evidentiind insa o crestere permanenta a populatiei. Primele date statistice se regasesc din anul 1899, date ce rezulta din Recensamantul general al populatiei Romaniei realizat in acel an. La sfarsitul secolului al XX-lea comuna Scundu era formata din 3 catune ce inglobau 424 de gospodarii, populatia totala era de 1848 de locuitori, dintre care 896 de barbati si 952 de femei. Dupa cetatenie se inregistrau 1841 de romani, 4 austro-ungari, un italian si 2 bulgari. In 1908 erau inregistrati 2088 de locuitori din care: 1002 de barbati si 1086 de femei pentru ca un an mai tarziu, in 1909 sa fie recenzate 2145 de persoane: 1027 de barbati si 1118 de femei. In situatiile statistice din 1912 se mentioneaza un numar de 2279 de locuitori. O imagine complexa a situatiei locuitorilor comunei este data de Recensamantul general din 1930. atunci comuna se numea Paduretu. Avea in componenta 3 sate: Paduretu cu 878 de locuitori, Blajani cu 592 de locuitori si Fundu Scundului cu 828 de locuitori. Din totalul de 2298 de locuitori, 2259 erau romani, 1 rus, 1 sarb si 37 de tigani, declarandu-se cetateni romani 2297 si 1 sarb. Pe sexe se inregistrau 1104 barbati si 1194 femei. Zece ani mai tarziu, in anul 1940, comuna Scundu avea pe teritoriul sau doua parohii, in care, facandu-se o recenzare a locuitorilor se constata: in Parohia Fundu Scundului, formata din satele Avramesti cu 684 de locuitori si Lahovary cu 347 de locuitori, se afla un total de 1031 locuitori. In Parohia Scundu, compusa din satele Blajani cu 719 locuitori si Paduretu cu 1089 locuitori, se aflau in total 1088 de locuitori. Astfel, in preziua declansarii celui de-al II-lea razboi mondial, comuna Scundu avea 2839 de locuitori, dar o parte din acestia, mai ales tineri isi vor pierde viata in aceasta conflagratie mondiala.
Sanatate
Pana in anul 1935 starea sanitara a localitatii nu era buna, deoarece nu exista medic comunal. Medicul de plasa facea vizite de doua ori pe luna, nu exista o moasa calificata, locuintele si gospodariile erau formate din case mici, scunde in tavan, cu pamant pe jos, cu ferestre mititele, fara latrine.
Localurile unde a functionat Dispensarul Uman, de-a lungul timpului sunt:
– pana in 1986 – intr-o casa particulara ca e apartinut familiei Danielescu.
– din 1986 – in fostul local al primariei, tot intr-o casa particulara, care in 1997 a fost revendicata de Baiasu Elena.
– din 1997 pana in prezent – in noul local. Dispensar Uman, cu etaj si cu 13 incaperi, in care isi desfasoara activitatea un singur medic generalist ajutat de doua cadre medii sanitare, cu toate ca nevoile populatiei sunt mult mai mari si spatiul mai mult decat suficient. Odata cu constructia dispensarului s-a definitivat si casa medicului ce se afla in curtea dispensarului si unde locuieste actualul medic de familie.
Farmacii
In anul 2000, in cladirea dispensarului a luat fiinta un punct farmaceutic – SC Salvira SRL, binevenit pentru comunitate, deoarece pana in acest an comuna nu a beneficiat de nici un punct farmaceutic, cu toate ca existau si persoane destul de inaintate in varsta care nu aveau posibilitatea de a se deplasa pentru a-si procura medicamentele necesare din alta parte.