Scurt Istoric
Integrata in arealul conditiilor de viata specific erelor stravechi, zona actualei commune Scundu poate fi definite ca facand parte, de mai bine de doua milioane de ani, din sistemul lagunar de malul sudic al marelui lac Getic, existand conditii specific desfasurarii existentei grupurilor de hominizi de tipul celor descoperite la Bugiulesti (comuna Tetoiu).
Existent unor puncte fosilifice, in special mamutul, precum si descoperirea in imediata apropiere pe terasa Oltului, la Orlesti, a unor unelte de silex ne demonstreaza ca, inca de la inceputul Paleoliticului mijlociu, vietuiau in aceasta zona oameni primitive. Mult mai elocvente sunt descoperirile provenite din era Neoliticului, reprezentate de fragmente ceramic apartinand culturilor Cris si Salcuta, precum si unelte din piatra cioplita si slefuita in punctele Tigareni, Taparleni, Popesti din comuna Scundu. Tot dein aceasta perioada este demn de mentionat un exemplar deosebit de topor din piatra cu gaura de inmanusare descoperit in zona Fundu Scundului si aflat in colectia de arheologie „Gheorghe Petre” din Baile Govora, tipic pentru etapa finala a culturii Salcuta.
Consideram ca posibila existent unor asezari dacice, fiind descoperite cateva monede anterioare anului 101 d. Hr. Cea mai importanta descoperire din epoca romana de la Scundu este tezaurul de la Paduretu. Descoperirea a fost facuta in anul 1955 cand in partea nordica a Dealului Poieni au fost scosi la lumina 3000 de dinari antonieni de argint. Dimensiunile impresionante ale tezaurului duc la idea fie ca a apartinut unei comunitati, fie a reprezentat o prada sau un stipendium, in oricare dintre cazuri el fiind ingropat in apropierea unei asezari.
Tot pe teritoriul comunei Scundu au mai fost facute descoperiri monetare care sunt legate de perioada de sfarsit a stapanirii romane, dar si mult mai tarziu, dupa anii 221-273, din vremea imparatilor Constantin cel Mare, Constantinus II, Iovanus si Valens, dovezi de netagaduit pentru continuitatea locuirii in zona in secolul IV d. Hr. Acest fenomen este intru totul posibil, deoarece ca si in timpurile preistorice, regiunea oferea posibilitati de refugiu pentru locuitorii numeroaselor asezari mai mici sau mai mari.
Procesul de inchegare a unor obsti ce au dat nastere cnezatelor a avut loc si in aceasta zona. Astfel, cercetatorii fixeaza aici cnezatul lui Farcas mentionat documentar in Diploma Cavalerilor Ioaniti din 1247, demonstrand existent continua a vietuirii pe aceste meleaguri. Satele constitutite pe teritoriul actualei comune si-au continuat existent si dezvoltarea libera de-a lungul secolelor. Tacerea documentelor se datoreaza faptului ca locuitorii fiind mosneni, proprietary de drept si de fapt ai intregului hotar al satului, nu aveau nevoie de acte pentru a dovedi dreptul lor de proprietate asupra pamantului mostenit de la stramosii lor care traisera in cadrul obstilor teritoriale.
Primul document de atestare al unui sat din comuna Scundu dateaza din 3 iulie 1537, cu numarul 7045, cand Radu Voievod intareste lui Fartat parcalabul (din Dragasani), „mosia Ostrovul de la Olt, dinspre (satul) Paduretu, cumparata de la jupanita Neacsa Stroevita (Stroiasca), cu 1500 de aspri, in zilele raposatului frate al domniei mele – Radu Voievod”. Din anul 1537 pana in anul 1711, apar mai multe documente, care atesta, incetul cu incetul, spargerea obstii mosnenilor scundeni, relatiile de proprietate fiind inlocuite cu proprietatile laice si bisericesti, alaturi de care mai dainuie curele de mosie mosneneasca diminuate insa ca suprafata.
Daca in mai toate documentele Evului Mediu, pe acest teritoriu apar denumirile de Paduretu sau Padureti, harta austriacului Schwantz von Springfelds marcheaza in acest spatiu localitatea Scundu, harta gasindu-se in Arhivele Olteniei. Noii stapani ai Olteniei intre 1718-1839 vor lega numele asezarii de hidronimul Valea Scundului si de toponimul Dealul Scundului, pentru o mai buna fixare in spatiul geografic a asezarii.
Teritoriul comunei Scundu este circumscris Revolutiei de la 1821, condusa de Tudor Vladimirescu, mai ales in faza finala a acesteia, insa nu precizeaza daca locuitorii acestei commune au participat la eveniment. Dupa 1830 o serie de reforme incepute de administratia rusa si apoi de Regulamentul Organic au fost resimtite si in satele comunei Scundu. Astfel s-au constituit magazii de rezerva din recolta anului 1830, iar taranii erau obligati sa depuna o banita dubla, de 44 de ocale de porumb si de grau.
Nemultumirile taranimii au inceput sa creasca pe masura inaspririi poverilor. Daca la Revolutia lui Todor nu apar locuitori ai comunei Scundu, la Revolutia de la 1848, apar si locuitori ai acestei asezari, alaturi de alti locuitori ai judetului Valcea. Un astfel de nume este cel al lui Tanase Tulita, care era mai mare peste 100 de panduri la Traian, iar generalul Magheru ii daduse dreptul sa poarte „Pajere” la caciula fiindca era invatator. De asemenea, mai apar si fratii Bonciu, dintre care cel mai mare, Emanuel, era comandant de batalion.
Razboiul de Independenta a gasit comuna Scundu printer donatorii de bunuri si bani. Astfel, in procesul verbal din 31 mai 1877, incheiat de catre Comisia Mixta de Rechizitii a Judetului Valcea, era inscrisa si comuna Scundu pentru a participa cu 5 care la transportul proiectilelor armatei romane din Craiova la Calafat. Locuitorii comunei au oferit ofrande si lenjerii armatei romane. La razboiul de Independenta, printer cei chemati la arme in calitate de rezervisti, pe laga alti 18 locuitori ai comunei, se numara si Ion Vasile Obada, din Scundu. Dintre acestia 16 s-au intors. Printre ei s-a numarat si Radulescu Constantin, ranit la picior, fiind decorat cu „Virtutea Militara”, neprimind pensie, putandu-se hrani. N. Georgescu a fost dat disparut.
Rascoala de la 1907 nu i-a gasit pe locuitorii comunei participant active, insa acestia au urmarit indeaproape desfasurarea evenimentelor. Insa la 9 octombrie 1907, locuitorii comunei au reclamat Prefecturii Judetului Valcea pe arendasul C. Basachin, care nu respecta invoielile agricole stabilite pe mosia proprietarului Lahovary, reclamatie semnata de 11 persoane.
La razboiul balcanic din 1913 au participat 72 de barbate, dintre care 2, Popescu Ion si Vaduva Gheorghe au murit de holera.
Intre anii 1916-1918 s-au dat lupte grele pentru apararea pamantului stramosesc, judetul Valcea fiind antrenat evenimentelor datorita asezarii sale la granite cu Austro-Ungaria si avand pe teritoriul sau importanta cale ferata si rutiera de-a lungul Vaii Oltului. La aceste lupte au participat si locuitori ai comunei Scundu, unii dintre ei fiind inregimentati in Regimentul 42 Infanterie Dragasani si 26 Rovine Craiova. Intr-un tabel publicat in lucrarea „Judetul Valcea in anii primului razboi mondial”, apar numele a 106 locuitori ai comunei Scundu, care s-au jertfit in razboiul dintre anii 1916-1918. Soldatul Sinescu Vasile a murit in lagar in Franta, iar soldatul Moalcas Tudor a murit in spitalul Melgine din Viena, departe de pamantul natal.
Instaurarea dictaturii militaro-antonesciene in tara noastra si participarea Romaniei la razboiul antisovietic, au contribuit la accentuarea saraciei maselor populare in perioada 1940-1944, efecte simtite si de locuitorii comunei Scundu. Documentele consemneaza nesupunerea tineretului la actiunile de pregatire paramilitara, fiind anuntati ca se vor lua masuri severe in caz de nesupunere. Razboiul a adus greutati de tot felul, lacrimi si durere. In steeple rusesti, in Crimeea, la Cotul Donului au murit sau au disparut pur si simplu multi tineri ai comunei Scundu, lasand in urma vaduve si copii indoliati si plini de tot felul de greutati.